Priviri ascunse in culoare

Doua priviri se intalnesc. Mii de ganduri isi uita originea si se cuprind in brate formand un vartej de emotii. Un fior fara umbra, fara glas se oglindeste in irisul celor doi…Bataia inimii pulseaza mii de emotii, mii de glasuri fara ecou. La fiecare atingere sufletul tresare, este emotiv si isi pune miliarde de intrebari…doua maini cuprinse de taina unei emotii criptice se pierd in tacere. Silueta a doua figuri sunt captive intr-un joc difuz al unor raze, rupte din viata. Doua zambete se contureaza din nefiinta si isi afirma starea de exuberanta. Totul e placut de confuz. Emotiile sunt ametitoare…Doua fiinte imbratisate au reusit sa fure din cateva secunde milioane de clipe de fericire.

Iluzii fara culoare

Sunt un fluture venit din amintire

Ratacind printre iluzii…

Imi voi contura umbra pe chipul tau

Si cu aripile mele ce tanjesc dupa culoare

Voi deschide calea celor care nu vorbesc.

Eu inca nu am invatat sa zbor…

Ceva ma leaga de acesta lume

In care glasurile sunt niste ecouri

Pierdute printre pete de cerneala.

As fura un strop de culoare

Dar de ce ? pentru cine ?

Daca tu esti culoarea in sine ?

Iubesc ceea ce nu pot fi vreodata

Si tanjesc dupa ceea ce am devenit

Stiu ca voi rataci printre sens si culoare

Voi fi un pribeag fara umbra

Si voi bucura cu a mea culoare

Zambetul tau cel pierdut

Aripile nu zboara...

Simt cum ma invalui in culoare
Simt cum imi pictezi viata
Pe o panza rupta din fantezie
Traiesc intr-un tablou abstract
Visez la ceea ce nu pot atinge…
Visez la chipul tau
Adorm privind o iluzie ce imi invaluie
Trecuta viata in sens…
Oare de ce mai am sens daca tu esti acolo
Iar eu sunt intr-un desen lipsit de culoare ?
Am visat sa adorm pe nori,
Sa rup o parte din cer doar pentru noi
Dar acum, mi-au crescut aripi
Cu care nu pot zbura….
S-a terminat cerul...O singura dorinta mai am:
Sa fur din zambetul tau
Viata de care am atata nevoie…

Conturul unei lacrimi...

Silueta visurilor mele domolite de vant, adapostite sub umbra de cenusa a imposibilului ars de dorinta de a-l atinge, se prelinge printre ramasitele sperantei de a ma schimba, de a ramane eu, aceeasi persoana ratacitoare prin golurile mintii mele...
Simt in paginile nerasfiote ale vietii mele un iz...izul desertaciunii.
Ceva, dincolo de tot ceea ce inseamna sens, ma cheama; ceva de departe, un ochi acoperit de ceata, un glas stins in tacere...
Ma simt ca o fantasma ce rataceste printr-un balci al cuvintelor nespuse, al amintirilor arse pe rugul uitarii...
Tot ce as vrea acum este sa raspund acestei chemari; chemarea departarii!
Ce s-ar intampla daca m-as ingropa in tacere, daca as uita de adevarata viata?
Cine ar muri daca m-as stinge eu fara sa trec in lumea umbrelor, in valea dintre tristete si moarte?
De ce mie mi s-a oferit privilegiul de a cunoaste acest oras al singuratatii, un oras mormant, unde vantul nu face zgomot, unde glasul nu graieste, unde toti au uitat cum sa traiasca?
O dorinta coplesitoare de a darui lalele negre unei dungi pierdute in zare, unei perceptii imbracate in fantoma, imi fura gandurile.
Eu, totusi, voi ramane in acest oras, unde nimeni nu mai plange... Aici ma simt in siguranta si nicio pulbere a tot ceea ce a fost nu imi va putea rapi pofta de viata pe care o incerc acum pentru ca ma simt in largul meu...nu vie...doar in largul meu...
Voi raspunde glasului cutremurator care ma cheama... voi asculta, voi urma si imi voi dedica viata cautarii unei irealitati dulci... voi urma chemarea departarii..., ma voi privi in oglinda si voi vedea conturul unei lacrimi...

Fuzzie Sheep:X:X 2 cute

adopt your own virtual pet!